Nicolas Sarkozy–O putere numita dorinta
Cartea scrisa de Catherine Nay „O putere numita dorinta”, ce reprezinta biografia lui Nicolas Sarkozy este o carte ce infatiseaza aproape la perfectiune scena politica, nu doar in Franta ci si in toata lumea, dar si in cel mai mic detaliu viata lui Nicolas Sarkozy. In aceasta carte scena politica este reprezentata atat de energi si efortul celor care vor sa ajunga la putere dar si de avantajele care se creaza in spatele cortinei politice. Sarkozy a profitat din plin de aceste avantaje.
Acest vestit si energic presedinte al Frantei a avut o ascensiune in cariera pornind de la lipitul de afise, la primar al Neuilly, ministru de finante pana la presedinte al Frantei.
Cele 2 mari principii dupa care si-a coordonat viata sunt munca si responsabilitatea. In carte este accentuata de mai multe ori fraza „Nimeni nu iti da nimic. Daca vrei sa reusesti, trebuie sa te bazezi doar pe propriile forte.”. Sarkozy a fost intotdeauna adeptul responsabilitatii si daca vrei ceva, trebuie sa il obtii prin munca si efort propriu. De aici porneste cea de-a doua maxima a sa si anume munca. In carte povesteste despre el ca atunci cand era primar al Neuilly stia absolut tot ce se intampla in acel oras si putini oameni erau aceia care nu il cunostea pe primar. Acest Nicolas Sarkozy a depus imensa munca si efort pentru a isi indeplini ambitiile si depune si in coninuare. Multi l-au intrebat „Cum reusesti?”. Presa germana a scris dupa o vizita a lui Sarkozy in Germania : „Am avea nevoie si noi de un Sarkozy”.
Partea mai controversata a vietii lui Sarkozy o reprezinta viata amoroasa. Acesta s-a casatorit de 3 ori prima oara cu Marie-Dominique. Pe timpul cand era primar al Neuilly a intalnit o femeie superba asa cum o descrie chiar el, Cécilia Ciganer-Albéniz, pe care ar fi luat-o de nevasta chiar in momentul in care ea se casatorea cu un star de televiziune. Cele doua familii au devenit foarte apropiate si Marie vorbea despre Cécilia ca fiind cea mai buna prietena a ei. In cele din urma Sarkozy a inselat-o pe Marie cu Cécilia. Dupa o lunga perioada de timp in care cei doi sunt fericiti impreuna, iar Cécilia il ajuta in politica pe Sarkozy, aceasta incepe sa dea semne de oboseala. Mai mult decat atat incepe sa calatoreasca si sa plece de acasa in mod constant. Aceste escapade ale sotiei viitorului presedinte al Frantei il tulbura pe acesta. Relatia lor se destrama si in cele din urma aleg sa se desparta. In timpul mandatului sau de presedinte Nicolas Sarkozy se casatoreste din nou, de data aceasta cu vestita cantareata Carla Bruni.
Totusi instabilitatea si poate chiar esecul in viata de familie nu fac ca reusitele sale in planul politicii sa fie mai putin insemnate.
Dupa parerea mea Nicolas Sarkozy este exemplul perfect al maximei lui Niccolo Machiavelli „Scopul scuza mijloacele”. Scopul sau a fost sa ajunga in fruntea politicii franceze „Mi-am ales cariera politica pentru ca vreau sa ajung cat mai sus”. A reusit acest lucru chiar daca uneori a fost nevoit sa treaca peste oamenii care candva l-au ajutat si sprijinit in demersul sau. Chiar si el spune in aceasta carte „Esti fraier, ii va spune prietenului sau Carignon. In politica trebuie sa stai intotdeauna in umbra unui veteran, ca sa-i succezi la momentul potrivit”. Nu a sprijinit intotdeauna pe oameni mai puternici ca el, ci si-a sprijinit doar interesul : „Pentru mine lucrurile erau simple: Chirac avea nevoie de Balladur ca sa castige alegerile prezidentiale, iar Balladur avea nevoie de Chirac ca sa obtina functia de prim-ministru. Eu lucram pentru amandoi, nu exista niciun conflict de interese”. Pana si descrierea facuta de catre autoare demonstreaza ca Nicolas Sarkozy nu tine cont de mijloace: „Verbeste intotdeauna pe intelesul tuturor. Demagog, uneori, dar niciodata confuz. Amesteca cu dibacie amabilitatea si prospetime, simplitate si viclenie. Este pedagog si nu isi ascunde deloc ambitiile. Este insetat de putere si o declara sus si tare : Iubesc politica, spune el de fiecare data”. La sfarsitul acestei carti scrie : „Nicolas Sarkozy si-a dedicat intreaga viata politicii, cu ambitia de a reforma o intreaga tara”. Ce fraza atat de importanta care este adusa in vedere tocmai la sfarsitul cartii. Dedicarea pe care a avut-o Sarkozy pentru acest scop ales de el si anume sa ajunga in fruntea politicii a fost deplina, fara margini. A facut alegerea sa devina cel mai bun presedinte si nu cel mai bun sot.
Recomand aceasta carte tuturor celor insetati de picanterii politice sau pasionati de dezvoltare personala.
Share
Comentarii recente