Iubirea
Da. O stim. Am auzit prea multe despre ea incat sa nu o dorim. Totusi, o putem transforma intr-un scop al vietii noastre?
Vedem zilnic pe strada oameni care tanjesc la iubire. Ii vedem iesind din sala de fitness, citind Jane Eyre in metrou, stand singuri pe o banca in parc, fiind cei mai brownieni dintr-un grup zgomotos, fumand intr-un colt al unei ceainarii sau blamand arogant fericirea celor norocosi, pe care respectivii indivizi ii gasesc naivi… Toti acesti oameni isi doresc sa daruiasca iubire si sa gaseasca reciprocitate la cel ales. Unii recunosc acest lucru si isi cauta perechea in orice necunoscut, altii revoltati dispera, unii se resemneaza in fata destinului in timp ce altii nu-si recunosc propria dorinta. Poti face din iubire scopul vietii tale sau gasindu-ti adevaratul scop vei ajunge sa primesti iubire? Personal sunt de acord cu ipoteza pe care o dezvolta Platon in “Banchetul” afirmand ca in definitiv “iubirea este scopul iubirii”.
Cateodata oamenii uita ca cel mai atragator lucru este insusi omul. Omul dezvoltat fizic si spiritual, care se simte bine in pielea lui, multumit si ambitios deoarece urmeaza implinirea unui tel, este incantator si radiant. El atrage prin faptul ca s-a implinit, este o bucatica de siguranta intr-o mare de relativitate. Astfel, este pregatit sa iubeasca, sa se stabileasca alaturi de cineva care va vedea calmul zilelor de vara in ochii si sufletul sau.
Desigur, putem sa incercam sa ne stabilim si atunci cand nu suntem pregatiti dar iubirea nu este facuta pentru a fi un “pilot”, ea este o relatie pe care o porti simultan cu tine, cu perechea ta si cu “voi”-cuplul, asadar necesita experienta in domeniul responsabilitatii. Practic, consider ca urmandu-ti visele de-a lungul vietii si incercand sa atingi toate punctele de referinta a ceea ce crezi ca te aduce mai aproape de a-ti implini menirea, vei capata rabdarea, bunatatea si ambitia necesara pentru a putea sa iubesti total.
De asemenea, mi se pare important sa te iubesti pe tine insuti. Vei putea oare sa iubesti atat de tare viata incat sa-ti dai seama ca si tu esti viata? Incat sa te iubesti neconditionat? Sa te accepti, sa fii multumit si recunoascator fiindca ai avut sansa sa te nasti, sa gandesti, sa simti? Trebuie sa o faci… fiindca existi, fiindca poti face ceva, fiindca asa capeti puterea de a pleca in lupta cu viata. Intr-un final, totul este ciclic, iubirea duce la iubire.
Asadar, ce alegi? Ridica-te, cauta sa simti cat mai mult, sa vezi, sa ai cat mai mult. Gandeste-te la ceea ce vrei de la viata si la ceea ce vrea viata de la tine. Urmeaza-ti visele, urmeaza-ti calea!
Iubeste-ti viata, iubeste-te pe tine, iubeste lupta pe care o duci pentru a fi “cineva”, apoi gaseste pe inca “cineva’ care sa iubeasca viata, sa te iubeasca pe tine si fara de care sa fii “nimeni”
Share
Frumos articol – intr-o lume a mastilor, unde fiecare incearca sa fie ceea ce nu este, prea putini mai gandesc asa,.
Iubirea este un cuvant frumos, dar pe cat de frumos pe atat de complicat. Am intrebat pe multi cunoscuti:” Ce este iubirea?” – nimeni nu a stiut sa-mi raspunda. Cand eram in liceu credeam ca iubirea inseamna sa auzi non-stop cuvintele ” te iubesc”, sa primesti flori si cadouri, pe scurt sa fii rasfatat. Mai tarziu mi-am dat seama ca defapt iubirea este cu totul altceva. A iubi insemana sa fii pentru cel iubit prieten/a, mama/ tata, sora/frate; sa accepti celui iubit atat defectele cat si calitatile, sa il incurajezi in a-si implini visele – pe scurt, trebuie sa existe acea completare reciproca.Un om iubeste cu adevarat o singura data in viata, chiar daca este doar pentru cateva clipe sau pentru totdeauna. Asta insemana iubirea adevarata pentru mine.