Randurile:

Pentru ca, pana la urma, tot ce avem este iubire. Si e nevoie de multa. Multa. In toate directiile, ca o nesfarsita ploaie de vara. Multa, multa iubire…Pentru ca doar cu asta putem arunca…spre univers, spre suferintele de neinteles, spre necunoscut, spre frica si lipsa sperantei.Cand din copac mai ramane un singur fir de cenusa inchegata de trecerea timpului lipsit de lumina…atunci aruncam , prin al nostru cor, o alizee de iubire si mugurii vor rasari din nou.Sau nu. Dar este tot ce putem sti si incerca…iubire.

Nu avem, in rest nimic. Nu avem inspiratie, nici credinte. Nu avem putere in stomac, sa ne trezim de dimineata sau sa mergem pe strada, asteptand sa ne cada o frumusete in cap.Religiile lumii, impreunate intr-o zi,in armonie si pace, vor incerca poate, sa transmita:

“Iertati-ne ,oameni buni, pentru ca v-am convins sa va orientati in desertul inceputului dupa dunele de nisip, sa le considerati pe dansele marimea si nu inaltul cerului. Ca v-am invatat cum sa spuneti nu!Voi ne-ati creeat pentru ca noi sa va facem un bine. Sa va invatam cum sa cooperati.Iertati-ne oameni buni pentru ca nu ne-am indeplinit menirea si acum cat de mult ne-am dori sa imprastiem vorbe, poezii de iubire sa ne rascumparam greselile din trecut dar voi erati vocea noastra si, prin razboaiele pe care le-ati purtat, cu noi ca scuza ,ati golit maruntaiele pamantului de om si de tot ce a lasat.

Doar ochii nostri raman in noapte,constelatii, privind un pamant negru , de cafea, si am plange cat pentru fiecare generatie dar a voastra voce nu ne-ati lasat.”

Iubire si nobilism. Credinta in copii . Dragostea de natura…si nu orice fel de iubire: mai putin cea egoista care se termina propulsata de sufletul muritorului din om,care vrea sa se conserve, mai mult cea care observa fiecare frunza si zambet si roata de carucior in parc, si toate impreuna, iubindu-le din recunostiinta pentru ca ele formeaza spectacolul vietii.

Daca pornesti de aici, vei avea umor. Si orice lucru mic, aflat in lupta te va obliga sa razi deoarece tu stii ca disperarea lui este atat de inutila deoarece acest suflet are la dispozitie , si inoata in , un ocean de iubire care sustine insasi creatia.

Muzica de lupta in sufletul vostru, si in mintea voastra. Alergati de moarte , ajungati in mormant,va inveliti si va culcati , injurand,inca furiosi ca nu ati strans destule…de parca sunetul nefirii a ramas cu voi ca o amintire,ca o avertizare si pentru el ati construit case si orase, pentru a va desparti de pamantul in care erati destinati sa va reintoarceti. Nu degeaba? Nu-i pacat? Nu-i pacat cand stiti prea bine ca chiar si in clipa in care ati ajuns aici , afara undeva pasarile cantau intr-o gradina? Si ca pasari vor canta in gradini mult timp dupa ce voi nu o sa mai fiti?

Mai merita spus:nimeni nu primeste decat iubire. Tot ce avem, la dispozitia noastra, provine din iubire . Nu , nu iubirea creatorului pentru creatia sa. Iubirea creatiei pentru creatia sa. Iubirea creatiei din viitor pentru geneza. Iubirea incipitului pentru speranta unui viitor maret. In viata deci poti sa dai,si sa dai iubire, oferind speranta, ingrijire, vorbe frumoase, predand, aratand recunostiinta, construiind , dar mai ales admirand sau poti sa pierzi, sa arunci tot ce ai primit prin iubire , speriat ca un prunc de incertitudini. Dar , asa cum v-am mai spus , singura certitudine este ca intre a nu iubi si a iubi, intre a nu ierta si a ierta , intre a invinovati si a intelege doar o singura cale macar iti va permite sa concepi macar,fericirea.

Daca poti deci , pentru viitor, sa te ridici, ca suflet incomplet, nevindecat, singur si sa incerci, macar o zi , sa ajuti aceasta planeta frumoasa,fie sa se recunoasca ca ai realizat un lucru maret.

Urletele, foametea ,raul, problemele de natura mecanica, economica sau biologica pe care le veti intalni in calea voastra spre a salva lumea…in nici un alt fel nu veti dobandi rabdarea necesara pentru a reusi, increderea si simpatia pentru oameni si animale decat iubind, intreg universul, fara margini, fara exceptii…

Pentru ca ,pana la urma, tot ce avem este iubire!

Sa iubiti!(si da, cel mai probabil este ca o sa fiti suficient de iubiti si voi)

…si sa radeti.

Ei? Ce parere aveti? Cine credeti ca a putut scrie asa ceva… si in ce circumstante? Astept comentarii din partea celor interesati de o poveste.

Al vostru,

Lucretiu

Să fim cinstiţi: puţini dintre noi îşi dau seama cu adevărat de faptul că scopurile lor sunt stabilite dinainte. Vorba lui Cioran: „carierele ni se pregătesc încă din pântecele mamelor noastre”. Vom nimeri, de bine, de rău, într-o şcoală, apoi într-un liceu, apoi într-o facultate, la un loc de muncă, în paralel familie şi copii, ieşim la pensie şi end of story. „Un şir nesfârşit de burţi. Ca nişte geamuri lipite unul lângă altul”, cum spunea Iona, personajul sorescian.

Nu vreau să fiu înţeles greşit. Omul îşi creează scopuri pe tot parcursul vieţii, din floare-n floare ca albina. Numai că el se opreşte de cele mai multe ori la ceea ce are el de oferit comunităţii, stabilindu-şi concomitent dorinţele în funcţie de posibilităţile pe care statul i le oferă ca să se dezvolte. Or, noi uităm adesea de compromisurile pe care le facem şi care, de multe ori, ne îndepărtează de la adevăratele noastre ţeluri. Şi mai uităm ceva. Ceva foarte important. Că fiecare om are un scop unic în viaţă, pentru a cărui atingere ar trebui să îşi mobilizeze toate resursele psihice, fizice şi sufleteşti, o definiţie absolută pentru realizările sale cele mai importante, puse cap la cap ca nişte verigi şi întregindu-i fiinţa.

Afirm acest lucru cu tărie deşi mi se pare normal ca, în ziua de azi, mijloacele să devină scopuri, şi da! mi se pare normal să avem obiective pe termen scurt, să spui „Vreau racheta aia de tenis!”, „Vreau să iau cursuri de dans!”, „Vreau să câştig bani şi să-mi cumpăr un televizor plat cu diamante!” etc etc. E ridicol să reproşezi cuiva satisfacerea nevoilor imediate sau dorinţa de a poseda anumite lucruri. Şi acestea sunt scopuri, etape graduale ale unei dezvoltări pe un plan bine determinat. Nu identificarea mijloacelor cu scopul trebuie sancţionată, ci încăpăţânarea de a rămâne încremeniţi în sfera unui concret primejdios, a unui creuzet în care ne topim cu lăcomie şi cu un „individualism acccentuat” toată energia.

Scopul nobil pentru care fiecare dintre noi trăieşte este, dimpotrivă, ceva abstract. Nu este însă vorba aici de un abstract rece, conceptual, în care filosofii şi-au pus ideile la macerat, ci de un abstract care derivă din concret, căci scopul unic este în esenţa sa totalizator – el sintetizează faptele care te-au ajutat să te defineşti de-a lungul anilor. Este momentul în care omul se contopeşte cu destinul său – această fuziune este plină de căldură: ţi-ai întins aripile şi le admiri, lungi şi ascuţite, mai ai un pic şi îţi cuprinzi cu ele destinul cum se cuprinde un inel de flăcări. Iar scopul acesta unic este cu atât mai măreţ cu cât atingi mai mulţi oameni cu el. Sau poate că acesta este doar scopul meu – să strâng lumea în braţe. Sunt puţin confuz. Nu prea mai ştiu…

M-am întrebat acum câteva zile ce înseamnă un scop măreţ. Este un amestec de trebuie şi vreau. Cu alte cuvinte, este convingerea că ai o misiune pe lumea asta şi pasiunea cu care vrei să ţi-o duci la bun sfârşit. Trebuie să fii „atras” de tine însuţi, de ceea ce te aşteaptă la capătul drumului pe care îl ai de parcurs. Nu există „trebuie” fără „vreau”; chiar în cazul în care nu vei obţine fericirea sau vei fi dezamăgit, s-ar putea să nu existe nimic şi nimeni care să îţi răscumpere devotamentul. Tu mergi drept pe calea ta şi nu uita să luminezi în jurul tău. Până la urmă, scopul unic nu este ceva ce ne aşteaptă la capătul vieţii noastre, ci o oglindă în care ne reflectăm clipă de clipă. Într-o bună zi îţi vei da seama că ceea ce ţi-ai propus este ceva ce te defineşte zilnic; s-ar putea să ne regăsim în permanenţă în scopurile pe care le avem înainte de a ne împlini propriu-zis prin ele. Nimeni nu te împiedică să iubeşti, să îi ajuţi pe ceilalţi sau să răspândeşti în jurul tău lucruri de care ceilalţi au nevoie: poţi începe de azi şi poţi continua cu ziua de mâine şi apoi cu cea de poimâine, până când totul se va acumula şi, într-un târziu, vei înţelege cum fiecare faptă de care ai fost mulţumit a contribuit la desăvârşirea ta ca fiinţă umană. De aceea scopul nostru în viaţă reprezintă o idee abstractă dar care se poate materializa oricând, de aceea facem o greşeală ireparabilă dacă scopurile noastre sunt definite strict de ceva concret: lăsând la o parte aspectul superficial al problemei, nevoia firească de a avea o casă, maşină şi bani, de ce să ne restrângem la aceste lucruri şi să socotim restul ca fiind adaos, asemenea personajului Ion al lui Rebreanu, orbit de averile Anei lui Vasile Baciu? Scopul în care acestea se încadrează este mult mai larg, pentru ce să îl secţionăm ca pe un cadavru în nişte algoritmi seci pe care să îi urmăm? Aşa nu vom ajunge niciodată să înţelegem rolul nostru pe această planetă stranie şi vom enumera la sfârşitul vieţii noastre tot ce am făcut fără a înţelege de ce.

Imagine preluata de pe rfidams.wordpress.com

Esenta idei ar suna asa:  Scopul in viata nu are doar o singura dimnesiune, ci 3.

De multe ori oamenii isi propun lucruri marete doar pe o dimensiune a lor si au de multe ori dezamagiri…pentru ca aleg doar sa aiba grija de jobul lor si sa faca bani si uita de ceea ce sunt ei, de oamenii care ii inconjoara, de sufletul lor. Sunt deasemenea oamneni care se dedica doar spiritului si care cumva uita sa se ancoreze in realitate…E important sa fim completi si pe asta s-a bazat si ideea mea.  Scopul in viata se regaseste in dimnesiunea de  A FI , ce conduce la A FACE care  => in   A AVEA.

Pana in momentul de fata, enuntam scopul meu in viata astfel : „Sa ii sprijin pe ceilalti sa isi descopere si sa isi urmeze scopul lor in viata”.

Daca stam sa analizam aceasta fraza vom realiza ca eu pana de curand, ma aflam numai in sfera lui « A FACE«.

Tinand cont de aceasta viziune, eu va propun urmatoarea abordare pe care o consider mai durabila in 3 pasi corespunzatori celor 3 DIMENSIUNI :

1) Cunoaste-te pe tine insuti. Desi este foarte des  folosita aceasta sintagma este intotdeauna primul pas de la care sa pornesti. Cea mai buna metoda pentru a te cunoaste pe tine insuti este prin metoda intrebarilor. Un test foarte bun pe care eu il recomand este: http://www.theonequestion.com/test.html . Numai cunoscandu-te pe tine insuti poti sa iti dai seama cine vrei sa fii.

Exemplu de scop a fi : Sa fiu o persoana integra, sincera si plina de pasiune in tot ceea ce face

2) Stabileste viziunea. Aici este important sa determini cat mai metodic cu lucruri pe care le poti face pentru a iti atinge viziunea.

Exemplu de scop a face: Sa castig premiul Nobel pentru Chimie

3) Stabileste gradul de inavutire. Cat de mult vreau sa am? Ce vreau sa am? Cat imi este de ajuns ?

Exemplu de scop a avea: Sa am o familie, o vila cu 2 etaje, independenta financiara si 10 prieteni foarte buni

Aplicand acest principiu pentru scopul meu, acesta a devenit : « Scopul meu este sa imi traiesc viata la maxim, sa experimentez si sa ma bucur de tot ceea ce am in jurul meu. Traind astfel o sa ii ajut pe oameni sa isi descopere si urmeze scopul in viata si facand astea sa obtin suficient venit pasiv incat sa nu mai fie nevoie sa imi fac griji de bani pentru tot restul vietii ».

Va sfatuiesc deci, sa va uitati la viata voastra si sa analizati daca traiti viata voastra complet sau ati uitat o bucatica din ea !

„Scopul meu in viata e foarte simplu formulat si poate fi scris pe un tricou: Sa-l cunosc pe Dumnezeu si sa-L fac cunoscut pe El si lucrarile Sale. Probabil ca e foarte diferit ce ai auzit la altii pana acum sau poate e foarte diferit fata de ce te asteptai tu. Dar, fara doar si poate, intreaga mea viata se construieste in jurul lui Dumnezeu, al Domnului Iisus Hristos si al Duhului Sfant. El e cea importanta persoana pentru mine si de aceea, de cele mai multe ori, imi incep ziua rugandu-ma si citind Sfanta Scriptura. Inaintea celor mai grele decizii din viata caut sa ma consult cu Dumnezeu, pentru ca asa cum am spus Domnul Iisus este o persoana cu care poti dezvolta o relatie si cu care poti comunica. Daca ai cunoste pe cel mai intelept om din lume sau pe cel mai influent sau pe cel mai puternic, sa zicem un rege sau un presedinte, ai vrea sa ai sfatul sau, nu-i asa? La fel e si cu Dumnezeu.

Cred cu tarie ca ce va ramane dupa ce pamantul va trece, vom descoperi ca asta e intr-adevar cel mai important aspect. In vesnicie, vom ramane cu lucrarile care le-am facut cu El si pentru El, nu premiile, banii, faima, puterea, pozitiile …”

Din ce in ce mai des intalnesc persoane care aleg sa isi dedice viata lui Dumnezeu, pentru a Il cunoaste pe acesta si pentru a avea o relatie cu Iisus Hristos. Contrar asteptarilor mele si a multor alti oameni, acestia care fac o asemenea decizie par sa fie plini de viata, entuziasm si multumire pentru faptul ca pur si simplu traiesc.

Totusi vreau sa fac o diferentiere intre acei oameni asa zisi religiosi si cei care sunt cu adevarat religiosi. Am observat ca pot sa existe oameni care spun ca ei cred in Dumnezeu si spun ca il accepta pe Dumnezeu in viata lor insa daca privim in viata lor, ea nu are nici o legatura cu Divinitatea. De unde apare aceasta diferenta intre cele 2 categorii? Din punctul meu de vedere ea apare atunci cand alegi sa iti dedici viata lui Dumnezeu, cand scopul tau in viata il include pe Dumnezeu. O astfel de persoana, care sa isi dedice viata lui Dumnezeu, am intalnit eu si cu Andreea acum ceva timp si este prezentata aici .

Pentru o intelegere mai profunda a Divinitatii recomand cu cea mai mare tarie acest filmulet :

1. „Implinirea sufleteasca”
2. Baiatul – „Sa las ceva in urma mea”
3. Fata – „Sa ma realizez profesional si sa am copii si familie”
4. „Sa am conditii materiale medii pentru a putea sa imi intretin familia”
5. „Familia si Hobby-ul”
6. „Sa am o familie, sa fiu feriita, sa cunosc cat mai multe si sa ma bucur de viata
7. O doamna in varsta – „Eu, la varsta mea, nu mai am un scop. Ce o vrea Dumnezeu”
8. „Sa am o familie, 5 copii si sa termin scoala post doctorala”
9. „Familia mea” (P)
10. „Sa traiesc cat mai bine”
11. „Nu am un scop”
12. „Sa traiesc fiecare clipa la maxim”
13. „Sa mor fericit”
14. „Nu am unul”
15. Vali – „Sa devin o persoana mai buna atat pentru mine cat si pentru ceilalti” (P)
16. „Copii mei sa aiba o viata fericita”
17. „Ce intrebare tampita… cine v-a pus sa faceti asa ceva? Toti ne dorim acelasi lucru : sa avem ce manca si sa avem o familie”
18. „Sa fiu fericit, dar nu o fericire fictiva (materiala) ci una adevarata”
19. „Sa fiu fericita” (P)
20. „Iubirea”
21. „Sa acumulez cat mai multe cunostinte”
22. „Sa calatoresc cat mai mult”
23. „Sa fiu un om bun in tot ceea ce fac si sa ii ajut pe ceilalti sa faca ceva bun la randul lor” (P)
24. „Sa realizez ceva pentru ceilalti”
25. „Fericirea”
26. „Nu am scop in viata”
27. „Sa ajung la Dumnezeu si sa fiu fericit gasindu-l pe Dumnezeu in absolut orice” (P)
28. „Fericirea”
29. „Sa fiu fericit”
30. „Sa traiesc prezentul”
31. „Sa iubim”
32. „Sa ma realizez profesional dar departe de Romania„
33. „Fericirea care pentru mine inseamna familia”
34. „O viata de familie fericita”
35. „Sa fiu fericit”
36. „Reproducerea – sa perpetuam specia mai departe”
37. „Sa am o familie si un camin in care sa nu duc preocuparea zilei de maine”
38. „Nu stiu”
39. „Nu stiu, cred ca doar sa fiu fericit, sa traiesc viata frumoasa”
40. „Sa ajung sa fiu buna intr-un domeniu”
41. „Sa imi traiesc viata la maxim”
42. „Sa iubesc”
43. „Sa am o familie, sa am copii si sa am un loc de munca unde sa ma duc cu drag”
44. „Sa traiesc”

Concluzii personale la acest studiu:

- Majoritatea oamenilor au o lipsa acuta de incredere in ei insisi. Din acest motiv multi nu cred ca este posibil sa viseze mai sus de o viata obisnuita

- Foarte multi oameni sunt prinsi in capcana societatii : Sa am o familie, un job, o casa si sa duc o viata normala. Aceasta este gandirea cu care am fost indoctrinati inca din scoala si care nu ne permite sa avem ambitia pentru un viitor mai stralucit.

- Multi oameni au scopul in viata de a fi fericit insa daca ii intrebam ce inseamna sa fii fericit vor raspunde ori ca nu stiu ori cu raspunsul de mai sus : sa am o familie, un job si sa duc o viata normala. Totusi, a fi fericit este o consecinta a urmarii unui scop si nu un scop in el insusi.

Multumesc tuturor persoanelor care mi-au raspuns la intrebare.

La 21 de ani, ateu convins (nu puteam sa cred intr-un mos cu barba ce sta cu un catastif in brate si care ne da buline rosi sau negre dupa masura faptelor noastre…) eram intr-o excursie montana pe creasta Fagaras. Am luat-o inaintea grupului cu care eram si m-am ratacit prin padure. Nu mai vedeam de mult semne pe copaci (carare nu era). Ma vedeam haituit de lupi, adormind sub un copac si infulecat de un urs…

In disperarea mea, am inceput sa ma rog la un Dumnezeu in care nu credeam… alta alternativa nu aveam. Am simtit un “curent” (ca o pala de vant) care ma tragea intr-o anumita directie. Mergand in acea directie, dupa vreo 8-9 minute, am gasit semnul pe copaci, implicit directia de drum buna.

Din acea zi am devenit brusc credincios. Dar nu o credinta oarba. Nu puteam crede ca Dumnezeu s-a coborat din inalturi si mi-a aratat mie drumul prin padure. Am inceput sa-mi pun diverse intrebari despre acea forta divina pe care noi (religia crestina) o numim Dumnezeu. Nici acum, dupa 20 de ani, nu sunt deplin edificat asupra acestei probleme, cu toate ca mi-am lamurit anumite aspecte.

De exemplu: starea de sanatate, nu ne este data sau luata de fortele divine (Dumnezeu), functie de faptele bune sau rele, pe care le-am facut. Starea de sanatate este strict determinata de modul nostru de viata (in principal mancarea si modul de gandire).

In viata noastra apar anumite evenimente pe care, din traditie, le numim: noroc sau ghinion, functie de perceptia noastra. Aceste evenimente nu sunt chiar intamplatoare. Ele au un oarecare determinism (sunt determinate de alte evenimente anterioare – analogie cu conceptul de karma din filozofiile orientele).

Chiar daca “sunt puse” in mintea unei stele (Luceafarul – Mihai Eminescu), poetul ne spune de un “cerc stramt” in care lucrurile/evenimentele sunt percepute ca noroc:

Traind in cercul vostru strimt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.

Un posibil scop in viata: cunoasterea fortelor divine.

Odata cunoscute, aceste forte, care ne influenteaza viata, nu mai “cadem de fraieri” sa dam bani diversilor sarlatani ce ne momesc cu diferite daruri de la Dumnezeu.

Cunoasterea acestor forte, ne fac sa luam in viata, deciziile potrivite pentru a avea o existenta cat mai ferita de necazuri.

Secretul pe care l-am descoperit si pe care vreau sa vi-l impartasesc  si voua este ca putem fi extrem de fericiti, putem  sa avem  niste rezultate spectaculoase in viata, sa umplem fiecare zi a noastra cu focuri de artificii si in final sa schimbam  un pic sau de ce nu mai mult lumea! Pe ce imi bazez afirmatia? Pe faptul ca suntem unici…pe faptul ca fiecare am fost croiti pentru a face altceva in viata…si calitatile si defectele tale se pliaza perfect pe portiunea aceea din lume pe care este nevoie sa o schimbi! Tot ce este nevoie sa faci este sa o descoperi si noi ne aflam aici pentru a te ajuta pe tine sa faci asta!

Special  pentru tine, pe 11 decembrie, va avea loc un workshop de 3 ore intr-o atmosfera intima si un numar restrans de persoane. Iti vom oferi Toate materialele si uneltele de care ai nevoie in procesul descoperirii scopului tau in viata, cunostintele noastre, indrumare, consiliere alaturi de un ceai cald si parfumat si biscuiti.

Pe tine…te invitam sa vii cu trupul si sufletul tau, cu deschidere catre nou, cu sinceritate si rabdare fata de tine, cu dorinta de a face lucruri marete.

Facem asta pentru noi stim ca esti special si pentru ca stim ca lumea in care traim va fi mult diferita si mult mai frumoasa daca tu vei acoperi intocmai ca o haina croita la comanda portiunea din ea pe care trebuie sa imbunatatesti!

Cum te inscrii?

Te poti inscrie completand acest formular sau prin email la ardeleanu.p@gmail.com sau prin telefon: 0724 035 650

Totodata pentru intrebari sau nelamuriri poti sa folosesti adresa si numarul de telefon de mai sus.

Pentru mai multe detalii poti sa intri aici

Spre surprinderea mea discutia purtata (excesiv de timid fiind) nu m-a facut sa ma balbai si nici sa ma inrosesc/fastacesc. Ma simteam foarte “in largul meu”, parca as fi discutat cu un coleg de camera, din camin.

Dupa terminarea sesiunii, m-am gandit mult la aceasta intamplare si la modul diferit de comportament ce l-am avut. Mi-am dat seama ca stiu foarte putin despre psihicul uman. Mi-am propus un alt scop, mergand in paralel cu cel cu timiditatea: cunoasterea.

Multe persoane vor riposta: “cunosc atatea lucruri… am invatat in licau, in facultate. Am avut note bune. Stiu si despre… stiu si despre… stiu si despre…”

Da! Dar nu stii aproape nimic despre mediul in care traiesti. O sa-ti pun niste intrebari cu riscul de a ma cataloga ca fiind copilaros:
- de ce anumite persoane ti se par simpatice (sau antipatice) de la prima vedere?

- de ce ninge?

- de ce bate vantul?

…

Invatam asa de multe lucruri cu care ne intalnim rar: conjugarea verbelor, integrale, fizica atomica, denumiri ale catenelor de carbon, etc. Dar nu invatam semnele naturii, ca va veni o ploaie strasnica, si sa ne punem la adapost.

Nu invatam de ce o persoana ni se pare simpatica la prima vedere si cum sa ne comportam cu ea! (in acest caz avem de invatat multe folosind inteligenta emotionala)

Un scop in viata: cunoasterea… cunoasterea mediului in care traiesti… cunoasterea omului de langa tine!

Multi oameni isi fac singuri zid in calea cunoasterii. Isi fac in viata principii si pareri definitive despre anumite lucruri. “Parerile” nu sunt pasi pe calea cunoasterii. Sunt piedici!

Dar nu invatam sa ne gestionam emotiile. Emotiile fac parte din viata noastra de zi cu zi. Ne place X lucru sau persoana, avem repulsie fata de Y lucru sau persoana. Avem emotii, indiferent daca avem de rezolvat o integrala sau de facut o inmultire. Emotiile sunt “parte integrala” din viata noastra. Dar nimeni nu ne invata cum sa le interpretam si cum sa ne ghidam viata dupa semnalele date de emotii.

Noi, oamenii moderni, beneficiari ai unei tehnologii deosebit de avansate, ne adaptam viata si invatam! invatam! invatam! sa utilizam calculatorul, telefonul mobil, aparatura de bord a masinii, etc., etc., etc. dar avem probleme in relatiile sociale (cu familia,  vecinii, colegii de servici) unde intervin starile emotionale.

Ajunsi la o varsta inaintata (adolescent, matur sau in pragul batranetii), devenind constienti de anumite lacune ale educatiei noastre privind gestionarea emotiilor… timpul nu este pierdut! Inteligenta emotionala poate fi dezvoltata la orice varsta! Fata de alte trasaturi de personalitate/caracter, care “ingheata” la varste avansate, inteligenta emotionala poate fi dezvoltata, amplificata, pentru orice persoana. Vointa sa fie!

Scop in viata al oamenilor de orice varsta: dezvoltarea inteligentei emotionale, intelegerea mesajelor/semnalelor pe care emotiile ni le transmit.

Anumite statistici americane au observat ca nu persoanele cu un coeficient de inteligenta mare au succes in viata ci persoanele care se ghideaza dupa emotiile simtite cotidian. Celebra carte “Inteligenta emotionala” a psihologului american Daniel Goleman ne dezvaluie unele mari avantaje ale unei vieti ghidate de semnalele emotiilor.

Viata actuala: 2010, 2011… cu intorsaturile caracteristice si cu indecizia majora, in care multi oameni nu stiu ce si cum sa faca, este mult mai predispusa de a fi ghidata de semnalele emotiilor. Te intrebi deseori si nu stii ce decizie sa adopti: ce studii sa faci, ce job sa alegi, ce cursuri de recalificare sa urmezi, etc., emotiile te pot ghida, iti pot arata decizia pe care s-o iei, care sa fie conforma cu aptitudinile tale astfel incat sa fii performant in cariera aleasa.