Dorinta de a fi student
Anii de scoala (generala + liceu) i-am petrecut intr-un orasel de provincie, “uitat de lume”, Targu Neamt. Nu am fost un elev care sa ies in evidenta prin rezultatele deosebite la invatatura. Ma situam cam prin mijlocul clasei: nici bun, nici slab. Ma ajutau notele bune la disciplinele realiste (matematica, fizica, chimie) dar, “ma trageau in jos”, notele de la disciplinele umaniste (literatura romana, limbi straine, etc.).
Am auzit multe “istorioare” despre viata de student, fie de la colegii ce aveau frati/surori mai mari, fie de la diverse personae (absolveti de facultate) cu care intram in discutii.
Spre finalul liceului (prin clasa XII-a) am fost cuprins de o apriga dorinta de a fi student. Inca nu eram decis spre ce meserie sa optez, dar vroiam, cu toata puterea fiintei mele, sa fiu student.
In clasa XII-a fiind, incepand cu luna ianuarie (1987) mi-am propus (la indicatiile unui profesor de matematica) sa reiau si sa rezolv, toate exercitiile si problemele din manualele din anii de liceu. Am inceput prin a numara toate problemele din manuale si numarul zilelor pana la examenul de admitere. Am dedus ca trebuia sa rezolv cam 12 probleme in fiecare zi. Mi-am facut un grafic, l-am pus pe masa unde invatam/rezolvam probleme.
Aveam camera mea, rezolvam probleme in lupta cu timpul… trebuia sa ma incadrez in grafic. Deseori “ma prindeau” orele 24 noaptea, cu lumina aprinsa si cu creionul in mana. Mama uneori, iesind din camera ei, venea la mine in camera, crezand ca am adormit si am uitat lumina aprinsa. Eu rezolvam probleme…
A fost o munca, greu de explicat. Nu aveam odihna nici duminica, zi mai buna pentru mine, ca nu trebuia “sa pierd” 5-6 ore la scoala.
Rezultatele au fost pe masura: am intrat primul la facultatea de mecanica. Cine nu crede sa vina sa verifice 
, in Iasi, la facultatea de mecanica, in anul 1987, “numarul 1”, pe listele de admitere.
Incepusem sa devin adeptul formulei lui Einstein: “secretul succesului in viata: 1% inspiratie, 99% transpiratie”.
Scopul propus trebuie sa fie foarte clar precizat in minte, cu actiuni bine definite. Comparativ: o cantitate de apa ce se revarsa printr-o fantana arteziana si aceeasi cantitate de apa printr-un furtun. Fantana arteziana are multe orificii prin care iese apa, e frumoasa , dar nu are putere, Sunt multe jeturi de apa (actiuni haotice, un scop ne-clar, nehotarat) dar nu au puterea unui furtun, un singur jet, bine directionat (scop clar definit, actiuni bine directionate).
Scopul poate fi propus pe scurta durata (ca cel povestit) sau pe termen lung (zeci de ani sau chiar pe toata viata). Nu conteaza durata preconizata de realizare. Important este ca scopul sa fie clar definit si cu actiuni cat mai dese.
Nu mai spun cum m-am simtit, in fata listelor, vazandu-mi numele sus de tot.
P.S. In anii facultatii tot pe la mijloc am fost, profesorii se mirau si ma intrebau ce s-a intamplat… de ce nu mai invat asa bine…
Traiam viata de student!
Share
Comentarii recente